Află despreImunOcube
Apa

Clorul din apă: efecte asupra sănătății, de la robinet la duș și piscină

Îl recunoști după mirosul înțepător al paharului proaspăt umplut. Totuși, cea mai mare parte din clorul din apă nu ajunge în corp pe gură. Intră prin aburii pe care îi respiri la duș și prin piele. Clorul este folosit de peste un secol pentru că e cel mai ieftin dezinfectant. Ține germenii departe de rețea, însă lasă în urmă compuși despre care se discută tot mai mult. În rândurile de mai jos afli pe unde intră, ce efecte i se atribuie și ce poți face concret acasă.

Scris de redacția imunocube.ro · 13 min de citit · actualizat 19 noiembrie 2026 · 8 surse verificate

Duș cu aburi încărcați, unde clorul din apă se inhalează odată cu vaporii

Ce este clorul din apă și de ce a ajuns în fiecare robinet?

Clorul din apă este dezinfectantul adăugat de rețelele de alimentare ca să omoare bacteriile și virușii; CDC amintește că primele rețele au fost clorinate încă din 1908. Este folosit pentru că e ieftin, se dozează ușor și continuă să acționeze pe toată lungimea conductelor, dar lasă în apă miros, gust și subproduse chimice.

Clorul este o substanță pe care o avem adesea la îndemână în gospodărie: îl folosim ca dezinfectant pentru suprafețe și ca înălbitor la rufe. Se găsește în mod natural în diferite săruri, inclusiv în sarea de masă, clorura de sodiu (NaCl), ceea ce îl face să pară banal. Și totuși, ca element liber sau în compușii lui reactivi, clorul poate fi iritant și toxic în concentrații mari. De aceea, unii îl numesc, metaforic, „ucigașul invizibil” din apa de la robinet, o expresie de efect, nu un termen științific.

Potrivit fișei tehnice a Organizației Mondiale a Sănătății, majoritatea apelor dezinfectate conțin între 0,2 și 1 mg/l de clor liber. Valoarea-ghid a OMS este de 5 mg/l. În România, pentru clor rezidual liber în rețeaua de distribuție se aplică intervalul de 0,1–0,5 mg/l. Autoritățile l-au citat și în 2019, când Apa Nova a raportat în București maximum 0,4 mg/l. OMS insistă că dezinfecția nu trebuie sacrificată niciodată, dar cere ca subprodusele rezultate să fie ținute cât mai jos. Cu alte cuvinte, clorul rezolvă o problemă microbiologică și creează una chimică.

Mirosul de „piscină” al apei de la robinet nu este, deci, un accident, ci semnul că dezinfectantul este încă activ. OMS notează că majoritatea oamenilor simt gustul clorului deja la nivelul valorii-ghid. Intensitatea lui variază de la un cartier la altul. Depinde de distanța față de stația de tratare și de starea conductelor. Pentru o imagine mai largă, citește și articolul despre calitatea apei de la robinet.

Când te expui la clorul din apă? Cele trei căi principale

Te expui la clor pe trei căi: când bei apă clorinată, când faci duș sau baie și când stai în bazine tratate cu clor. Primele două se petrec zilnic, iar ultimele două sunt mult mai puțin evidente, pentru că expunerea vine din aburi și prin piele, nu din pahar.

  • Când bei apă clorinată. Fiind cel mai ieftin dezinfectant, clorul este folosit de peste un secol în apa potabilă a orașelor, așa că fiecare pahar de la robinet aduce o mică doză.
  • Când faci baie sau duș. Materialele despre clor estimează că aproximativ două treimi din expunere s-ar datora inhalării aburilor și absorbției prin piele, nu băutului.
  • Când te scalzi în piscine tratate cu clor. Sunt afectate chiar și persoanele care nu înoată, ci doar stau pe marginea bazinului: analizele lor de sânge au evidențiat niveluri la fel de ridicate de tricloramină.

De ce aburii de la duș contează mai mult decât paharul de apă?

Aburii de la duș contează pentru că clorul și trihalometanii sunt volatili. La apa caldă trec rapid în aerul din baie. Substanțele inhalate ajung prin plămâni direct în sânge, fără filtrarea digestivă. Pielea încălzită absoarbe și ea mai ușor ce se află în apă, așa că un duș lung poate cântări mai mult decât câteva pahare.

Materialele despre clor afirmă că aburii pot conține cu 50% mai multe chimicale decât apa de la robinet. Tot ele spun că, din cauza dușurilor zilnice, nivelul de clor gazos este ridicat în multe apartamente. Situația e mai gravă în băile mici, fără geam. Cercetătorii confirmă că dușul lasă urme măsurabile. Un studiu publicat în Environmental Health Perspectives (Lynberg și colaboratorii, 2001) a urmărit femei din Corpus Christi (Texas). După duș, concentrația mediană de bromoform în sânge era de aproape cinci ori mai mare decât înainte (de la 3,5 la 17 părți pe trilion).

Pe scurt: aburi de la duș fierbinți, ușă închisă și un duș lung de un sfert de oră. Toate acestea înseamnă o expunere mult mai mare decât cele două-trei pahare de apă pe care le bei în aceeași zi. Dacă ai copii mici, merită să știi că și apa din cădița lor intră în aceeași ecuație. Subiectul îl găsești detaliat în ghidul despre casa sigură pentru bebeluși.

Ce sunt trihalometanii și cât de periculoși sunt?

Trihalometanii (THM) sunt subproduse care se formează când clorul reacționează cu materia organică din apă, precum frunzele descompuse sau algele; cei mai cunoscuți sunt cloroformul și bromodiclormetanul. IARC îi clasifică „posibil cancerigeni pentru om” (grupa 2B), iar Directiva UE 2020/2184 le limitează suma la 100 µg/l în apa potabilă.

Familia trihalometani este cea mai cunoscută categorie de subproduse de clorinare. Limita de 100 µg/l este prevăzută și de Legea 458/2002, iar CDC precizează că, la niveluri suficient de mari, aceste subproduse pot afecta sănătatea în timp.

Materialele ImunOcube despre clor afirmă că THM-ul este carcinogen chiar și în cantități scăzute. Mai spun că declanșează producția de radicali liberi și că mărește stresul oxidativ. Acesta este dezechilibrul dintre moleculele agresive și apărarea antioxidantă a celulelor. Dovezile oficiale vorbesc însă de un risc posibil, dependent de doză. Cel mai mare studiu european pe această temă este semnat de Evlampidou și colaboratorii (Environmental Health Perspectives, 2020). A găsit o medie de 11,7 µg/l de THM în apa a 26 de state UE. Autorii au estimat că, dacă legătura este cauzală, aproximativ 4,9% din cazurile de cancer de vezică urinară ar putea fi puse pe seama lor. Asta înseamnă circa 6.500 pe an. România nu a fost inclusă, din lipsă de date.

Un al doilea subprodus este tricloramina. De fiecare dată când apa clorinată interacționează cu materia organică, de exemplu cu transpirația sau urina, se eliberează tricloramină, un gaz iritant pentru ochi, piele și căile respiratorii. Este responsabilă în mare parte de mirosul tipic al bazinelor închise și de ochii roșii după înot, nu clorul curat, cum se crede adesea.

Cauzează apa clorinată cancer?

Nu există dovezi că apa clorinată cauzează direct cancer, dar consumul îndelungat este asociat cu un risc ușor crescut. O meta-analiză a Institutului Karolinska din 2025 a cuprins 30 de studii și circa 90.000 de participanți. Ea a asociat subprodusele clorinării cu un risc mai mare cu 33% de cancer de vezică și cu 15% de cancer colorectal.

Autorii vorbesc de o asociere, nu de o relație cauză-efect dovedită, și cer studii de calitate mai bună. Tot ei recomandă să bei în continuare apă de la rețea, eventual filtrată acasă. În materialele despre clor circulă însă și afirmații mult mai puternice. Le redăm mai jos ca atare. Precizăm că nu sunt confirmate de autoritățile de sănătate și că unele provin din experimente pe animale:

  • Efect cancerigen. Se afirmă că riscul de tumori la cei care beau apă clorinată ar fi cu 93% mai ridicat decât la cei care beau apă pură. Cifra nu apare în evaluările OMS sau IARC.
  • Legătura cu cancerul de sân. Un studiu din Connecticut, citat în aceste materiale, a găsit la femeile cu cancer de sân niveluri de organoclorine cu 50–60% mai ridicate în țesutul mamar. Organoclorinele includ și pesticide, deci legătura cu apa nu este demonstrată.
  • Experimente pe animale. Se citează șobolani expuși la clor și tricloramină care au dezvoltat cancere de rinichi și de intestine; rezultatele pe animale nu se transferă automat la om.
  • Boli cardiovasculare. Un experiment vechi pe pui de găină a asociat clorul cu ateroscleroza; nu există confirmări la om.
  • Sistemul respirator. Tricloramina și vaporii de clor sunt iritanți pentru bronhii și plămâni și pot crește riscul de astm și bronșite, în special la copii.
  • Imunitate și echilibru intern. Se afirmă că apa clorinată ar afecta țesuturile și microflora bacteriană care păstrează corpul în echilibru.
  • Piele și păr. Clorul poate irita pielea, îi poate reduce elasticitatea și usucă părul, mai ales după expunere frecventă.

Clor în piscină: de ce ești expus chiar dacă nu intri în apă?

Bazinele publice sunt locul în care concentrația de dezinfectant este cea mai mare. Clor în piscină înseamnă și multă materie organică: transpirație, cremă de soare, urină, piele moartă. Din această combinație rezultă tricloramina, care se ridică la suprafața apei și plutește în stratul de aer pe care îl respiri, mai ales în bazinele acoperite, prost ventilate.

Tocmai de aceea, analizele de sânge ale persoanelor care doar stăteau pe marginea piscinei au arătat niveluri de tricloramină la fel de ridicate ca ale înotătorilor. Antrenorii, salvamarii, părinții care își însoțesc copiii la cursuri și chiar spectatorii de la competiții sunt expuși ore întregi. Un studiu belgian condus de profesorul Alfred Bernard (Environmental Health Perspectives, 2006) a urmărit 341 de copii de 10–13 ani din Bruxelles. Copiii frecventau bazine acoperite cu 0,25–0,54 mg/m³ de tricloramină în aer. Studiul a legat timpul petrecut la piscină de astm la copiii predispuși la alergii. Efectul a fost cel mai puternic la cei care mergeau la bazin înainte de 7 ani. Autorii recomandă ca micuții sub 7 ani, mai ales cei alergici, să evite bazinele cu miros puternic de clor. Mai multe despre vulnerabilitatea copiilor găsești în articolul despre alergiile respiratorii.

Câteva obiceiuri simple ajută. Fă duș înainte de intrarea în bazin, ca să reduci materia organică adusă în apă. Fă duș cu apă curată după înot. Copiii care stau mult la cursuri au nevoie de pauze la aer liber. Alege bazinele bine aerisite atunci când ai de unde alege.

Cum reduci clorul din apă acasă: ce funcționează și ce nu?

Clorul este printre substanțele cel mai ușor de redus acasă, pentru că este volatil și reactiv. Cel mai eficient este un filtru cu cărbune activ, schimbat la timp, sau o metodă de purificare a apei. Lăsarea la stat și fierberea ajută doar parțial. Cloraminele folosite de unele rețele rezistă la ambele. Iată variantele despre cum elimini clorul:

  • Lăsarea apei într-un vas deschis reduce clorul liber (CDC vorbește de câteva zile pentru apa din acvariu). Nu elimină însă cloramina, folosită de unele rețele, nici trihalometanii deja formați. În plus, expune apa la praf și germeni din aer.
  • Fierberea alungă clorul liber, însă concentrează alte substanțe dizolvate și, în bucătărie, eliberează vaporii chiar în aerul pe care îl respiri.
  • Cana filtrantă cu cărbune activ reduce gustul și mirosul, dar cartușul trebuie schimbat des, altfel devine el însuși un loc de dezvoltare a bacteriilor.
  • Aerisirea băii în timpul și după duș, dușurile mai scurte și apa mai puțin fierbinte reduc cantitatea de vapori inhalați.
  • Purificarea moleculară prin oxidare este concepută, potrivit producătorilor, să descompună clorul și alte chimicale direct în recipient, fără cartușe de înlocuit. Se poate folosi atât pentru apa de băut, cât și pentru apa din cada copilului.

Merită să renunți la apa de la robinet din cauza clorului?

Pentru majoritatea familiilor, nu neapărat. Apa îmbuteliată nu este o soluție perfectă: adesea este și ea tratată, iar ambalajele de plastic pot elibera compuși nedoriți, mai ales la soare. În plus, costul și deșeurile de plastic cresc considerabil pentru o familie întreagă.

Mult mai logic este să tratezi acasă apa pe care o ai deja: păstrezi avantajul apei de rețea, verificată microbiologic, și reduci partea chimică. CDC amintește două excepții. Apa pentru dializa la domiciliu trebuie să fie complet lipsită de dezinfectanți. Peștii, reptilele și amfibienii sunt sensibili chiar și la puținul clor din rețea.

Clorul din apă nu poate fi ocolit complet atâta timp cât locuiești la oraș. Poate fi însă redus semnificativ printr-o combinație de obiceiuri bune și o metodă de purificare potrivită. Pentru mai multe variante comparate pe larg, consultă ghidul despre purificarea apei acasă.

ImunOcube

Cum te ajută ImunOcube să scapi de clor în apa de băut și la baie

ImunOcube este un purificator molecular multifuncțional. Potrivit producătorului, se bazează pe o tehnologie de purificare prin impulsuri de înaltă frecvență dezvoltată în industria spațială. Aparatul este recomandat de cosmonautul Dumitru Prunariu. Conform datelor tehnice ale aparatului, acesta declanșează o reacție de oxidare accelerată la nivel molecular, iar microparticulele nocive din apă sunt descompuse în formațiuni simple. Potrivit materialelor despre aparat, în urma tratamentului apa de la robinet sau din fântână este curățată de clor, mirosuri, culoare și metale grele. Devine plăcută la gust, oxigenată și cu pH alcalin.

Utilizarea este simplă. Dispozitivul de dispersie este un disc din cuarț microporos legat printr-un furtun din silicon medical. El se așază pe fundul unui recipient înalt din sticlă, ceramică, inox sau email, cu apă rece (5–20 °C). Aparatul se pune cu cel puțin 15 cm mai sus decât nivelul apei. Ciclul se programează între 5 și 30 de minute. Pentru siguranță, nu purifica niciodată apă caldă sau fierbinte, iar după ciclu deconectează mai întâi furtunul de la aparat și abia apoi scoate discul din recipient. Când folosești ImunOcube pentru dezinfectarea aerului din baie, pornește ciclul cu ușa și geamul închise, fără oameni sau animale în încăpere, apoi aerisește bine după semnalul sonor.

  • Este conceput să purifice apa de băut direct din robinet, fără cartușe și fără consumabile.
  • Producătorul îl recomandă pentru apa din băița bebelușilor, ca să reducă clorul, chimicalele și compușii alergeni și să crească pH-ul.
  • Este conceput să dezinfecteze aerul băii, unde se adună vaporii și mucegaiul, în cicluri scurte programate.
  • Consum de energie foarte mic și greutate de 1,2 kg, conform datelor tehnice.

Află mai multe despre ImunOcube

Întrebări frecvente

Este periculos clorul din apa de la robinet?

La nivelurile folosite în rețea, sub valoarea-ghid de 5 mg/l a OMS, clorul nu provoacă intoxicații, iar fără el apa ar transmite boli. Îngrijorarea vine din expunerea de lungă durată la subprodusele lui, trihalometanii și tricloramina, asociate cu riscuri pentru vezica urinară și plămâni. De aceea are sens să reduci expunerea, mai ales la duș.

Cât clor este permis în apa potabilă în România?

În România, clorul rezidual liber din rețeaua de distribuție trebuie să se încadreze între 0,1 și 0,5 mg/l, interval citat de autorități și de operatori. OMS consideră sigure valori de până la 5 mg/l, iar majoritatea apelor dezinfectate au între 0,2 și 1 mg/l. Dacă vrei să știi cât clor are apa de la robinet, cere buletinul de calitate al operatorului local.

Elimină fierberea clorul din apă?

Parțial. Fierberea alungă o parte din clorul liber, dar nu elimină toate subprodusele de clorinare, cum sunt trihalometanii, și poate concentra alte substanțe dizolvate prin evaporarea apei. În plus, vaporii se eliberează în aerul din bucătărie. Pentru un rezultat mai bun, fierberea se combină cu un filtru cu cărbune activ sau cu o metodă de purificare.

Dacă las apa la stat, se evaporă clorul?

Da, clorul liber se evaporă treptat dintr-un vas deschis, în câteva ore până la câteva zile. Totul depinde de cantitate și de suprafața apei. CDC vorbește de câteva zile pentru apa din acvariu. Cloraminele, folosite de unele rețele, nu dispar prin simpla stare, iar trihalometanii deja formați rămân în apă. Între timp, vasul adună praf și germeni.

Ce filtru elimină clorul din apă?

Cel mai folosit filtru pentru clor este cel cu cărbune activ, din căni filtrante, filtre de robinet sau sisteme sub chiuvetă, care reduce clorul și gustul lui. Osmoza inversă include și ea o treaptă de cărbune. Contează schimbarea cartușului la termen, altfel eficiența scade și filtrul poate deveni un loc de dezvoltare a bacteriilor.

Ce sunt cloraminele și de ce miroase piscina a clor?

Cloraminele sunt compuși care se formează când clorul reacționează cu transpirația, urina sau pielea moartă aduse în apă de înotători. Ele, mai ales tricloramina, dau mirosul puternic de „clor” al bazinelor și irită ochii și căile respiratorii. Un miros intens de clor în piscină indică deci multă murdărie, nu curățenie; dușul înainte de înot ajută.

Surse și lecturi suplimentare

  1. Chlorine – Chemical fact sheet (Guidelines for drinking-water quality) · Organizația Mondială a Sănătății (WHO)
  2. About Water Disinfection with Chlorine and Chloramine · Centers for Disease Control and Prevention (CDC)
  3. Trihalomethanes in Drinking Water and Bladder Cancer Burden in the European Union · Environmental Health Perspectives / LSHTM Research Online
  4. Assessing exposure to disinfection by-products in women of reproductive age living in Corpus Christi, Texas, and Cobb County, Georgia · Environmental Health Perspectives (PMC)
  5. Swimming in Allergens?: Pool Use and Asthma · Environmental Health Perspectives (PMC)
  6. Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile – Anexa nr. 1 · Parlamentul României (text consolidat legeaz.net)
  7. Chlorinated drinking water linked to higher cancer risk, study finds · Environmental Health News (despre meta-analiza Karolinska Institutet, 2025)
  8. Apa Nova: concentrația de clor rezidual nu a depășit valoarea de 0,4 mg/l, încadrându-se în limitele prevăzute de legislație · Agerpres

imunocube.ro este un site strict informativ: pe acest site nu se vând produse. Informațiile au caracter educativ, cele despre ImunOcube provin din materialele producătorului, iar conținutul nu reprezintă sfat medical.

Citește și